Jurnal de gherila

Domnule Geoană, daţi-ne Oprişanul înapoi! 

Portofelul mecanic

S-a dus la Bucureşti să negocieze soarta românilor, printre care, evident, ne aflăm şi noi, vrâncenii. L-am putut vedea pe toate posturile de televiziune, în diferite ipostaze, dând noroc chiar şi cu portarii de la Parlament, închizând uşile prin încăperile în care, chipurile, se negocia, călcând apăsat pe covoarele roşii, cu mersul lui de şef de CJ de provincie, făcându-l, prin simpla prezenţă, să se simtă stânjenit pe Stolojan, dar cel mai des în cea de bodyguard al lui Geoană, lipit de acesta ca chiloţii de cur. Oriunde apărea Prostănacul, apărea şi Juma’ de Creier ăsta, al nostru. Cu o figură gravă, care parcă striga „HELP”, Marinică negociatorul n-a scăpat nici o cameră de televiziune, fie ea şi senzaţionala lui Diaconescu. Şi cum prindea loc liber în faţa aparatelor de filmat, îşi dădea cu părerea despre starea în care se află naţiunea, despre înalţii bărbaţi de stat puternici şi meseriaşi, despre stadiul negocierilor, despre cine e bine să fie în viitorul Guvern şi cine nu, precum şi despre multe alte probleme extrem de serioase, care pe noi, sincer, ne depăşesc uneori. L-am privit, zilele acestea, pe şeful judeţului nostru, într-o ipostază în care nu l-am mai văzut până acum, anume aceea de şef de CJ interesat de soarta plătitorilor de salarii publice. Şi, deodată, mi s-a făcut dor… . m-a cuprins un dor nebun de el, de Marian, de Oprişanul meu, care-a luat calea Bucureştilor ca să se bată pentru soarta mea, a ta, a mamelor noastre, a fiilor şi fiicelor noastre, a nepoţilor şi bunicilor noştri! Eram, dintr-odată, invidios pe colegii din presa centrală, cărora Marian le răspundea aşa cum mie niciodată nu mi-a răspuns, cu un zâmbet ştrengar în colţul gurii, dar şi cu o mină gravă – evident, atunci când situaţia impunea acest lucru – colegi care beneficiau de prezenţa lui de dimineaţă până seara iar eu îl aşteptam aici, la Focşani, ca să aibă grijă de noi – aşa cum îi place lui să spună – de regii la curtea cărora serveşte. Mi s-a făcut dor de şedinţele de CJ (a’propos, inclusiv de cea de luni, la care-a lipsit, dar cu motiv întemeiat) anoste, la care doar vocea lui gravă spărgea atmosfera de apatie, mi s-a făcut dor de şmenurile lui cu banul public, de ameninţările lui la adresa jurnaliştilor care-i dezvăluie matrapazlâcurile, de stropii de apă jegoasă pe care îi aruncă gipanul lui în faţa trecătorilor plătitori de taxe, ce mai tura vura, MI S-A FĂCUT DOR EL! Dar mi-am spus: stai liniştit, că nu ne lasă el cu una cu două, după ce se termină negocierile astea va veni înapoi şi viaţa îşi va relua cursul normal în judeţul nostru. Ba cred că vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decât atât. Marinică se va întoarce la noi, mai puternic, mai viguros, mai pus pe schimbări de şefi de instituţii (după care a tânjit atât de mult, în patru ani de opoziţie), pregătit pentru fondurile europene ce va să vină… .

Domnule Geoană, daţi-ne Oprişanul înapoi!